Obsidian

Când cumpărați o piatră prețioasă, doriți să vă asigurați că este naturală, nu sticlă. Totuși, există o piatră prețioasă naturală care este practic sticlă. Obsidianul este o sticlă vulcanică naturală. Se formează atunci când lava vulcanică eruptă și se răcește fără a forma cristale. Obsidianul este cunoscut încă din timpurile preistorice și are calități incredibile, precum și o utilizare practică importantă.Obsidianul seamănă cu un mineral, dar nu este un mineral adevărat, deoarece nu are o structură cristalină și o compoziție chimică clar definită. De obicei, obsidianul este compus din cel puțin 70% dioxid de siliciu. Obsidianul pur este cel mai adesea de culoare închisă, deși culoarea sa variază în funcție de prezența impurităților. Fierul și magneziul conferă obsidianului o nuanță de verde închis până la maro sau negru.La unele pietre, incluziunea unor cristale mici, albe, dispuse radial, de cristobalit în sticla neagră formează pete sau modele asemănătoare fulgilor de zăpadă, iar în gemologie acest tip este cunoscut ca obsidian cu fulgi de zăpadă. Este posibil ca obsidianul să conțină modele de bule de gaz, rămase din fluxul lavei și dispuse în straturi, formate în timp ce lava topită curgea înainte de a se răci. Aceste bule pot crea efecte interesante, cum ar fi o strălucire aurie sau irizată.Deoarece obsidianul este compus în principal din dioxid de siliciu, seamănă cu cuarțul. Dar pentru că obsidianul nu are structură cristalină, nu este la fel de dur ca cuarțul, având o duritate de 5 până la 5,5 pe scara Mohs. În plus, are o densitate mai mică (2,35 până la 2,60) și un indice de refracție între 1,45 și 1,55. Spre deosebire de cuarț, obsidianul este unirefracționar. Pe lângă utilizarea sa ca piatră prețioasă, obsidianul este folosit în chirurgia cardiacă, deoarece lama cuțitelor bine lucrate din obsidian este de multe ori mai ascuțită decât scalpeloarele chirurgicale din oțel de înaltă calitate, iar lățimea acesteia este de doar aproximativ 3 nanometri. Chiar și cel mai ascuțit cuțit metalic are o lamă zimțată și neregulată când este privit la o mărire puternică. La examinarea cu microscop electronic, lama de obsidian rămâne netedă și uniformă.Obsidianul se găsește în multe locuri unde a existat activitate vulcanică, inclusiv Italia, Mexic, Scoția, Arizona și SUA (Colorado, Texas, Utah, Idaho, Washington și California).