Tanzanit

Tanzanitul, numit după Tanzania, țara sa de origine, a fost descoperit pentru prima dată pe 7 iulie 1967 de Manuel de Sousa. Cunoscut de unii ca "Manuel Nebunul", această personalitate colorată era faimoasă pentru pasiunea sa de a călători prin tufișurile africane în căutarea necunoscutului sau chiar a imposibilului de găsit, așa cum îi plăcea să-și descrie activitățile. Născut în Goa în 1913, la vârsta de 20 de ani de Sousa s-a mutat în Tanganika, unde a obținut calificarea de croitor-șef. Aventurier din fire, această meserie i s-a plictisit repede și a început viața de căutător de aur în câmpurile aurifere din apropierea Lupa, în vestul Tanganika, dar s-a mutat în minele de diamante din Shinyanga după ce condițiile postbelice au făcut exploatarea aurului neprofitabilă. Această activitate a devenit nerentabilă în anii '60, când un monopol a făcut aproape imposibilă obținerea permiselor pentru căutătorii de diamante, ceea ce l-a determinat pe Manuel să se mute în zona Kilimanjaro, unde a continuat să caute în jurul lacului Victoria, completându-și veniturile prin croitorie. În jurul Paștelui din 1967, spiritul său neliniștit l-a făcut să închirieze o camionetă care l-a lăsat în tufișurile din zona sud-est de Arusha. Dintr-un motiv oarecare, șoferul a refuzat să meargă mai departe de satul masailor Mtakuja; neavând cum să-și transporte echipamentul mai departe, Manuel a fost nevoit să caute pietre prețioase în această zonă. După ce a angajat patru masai ca purtători, a pornit în expediție și în jurul prânzului, pe 7 iulie, a descoperit o piatră albastră transparentă, pe care la început a luat-o drept safir. După ce i-a testat duritatea, a înțeles imediat că nu era safir, dar totuși a dus piatra la Arusha, unde a încercat să o identifice consultând un mic volum de mineralogie, singura literatură de referință pe care o avea. Cel mai apropiat echivalent al acestei pietre pe care l-a găsit a fost olivina, astfel că primul tanzanit a fost înregistrat pe numele său pe 25 iulie 1967 – dar ca olivin. Curând a devenit clar că această piatră prețioasă nu era nici olivin, nici peridot; dumortieritul, cordieritul și zoisitul au fost, de asemenea, excluse. În cele din urmă, pietrele au fost trimise la Institutul Gemologic American, care dispunea de tehnologia necesară pentru a identifica cu precizie piatra ca fiind zoisit. Aproximativ în aceeași perioadă, probele au fost identificate la Universitatea Harvard, Muzeul Britanic, Universitatea Heidelberg, precum și de un geolog al guvernului tanzanian pe nume Ian MacLeod, care a fost primul care a făcut identificarea corectă. Deși aceste pietre erau folosite pentru a crea bijuterii frumoase, nu exista încă o piață consacrată pentru acest material; șeful departamentului de bijuterii al magazinului "Saks" din New York a refuzat să vândă piatra. În cele din urmă, au arătat două inele făcute din originalul descoperit vicepreședintelui "Tiffany", care a fost atât de impresionat de frumusețea pietrei încât i-a dat numele de tanzanit. Astfel a fost creată o piață nouă. Este foarte neobișnuit ca o piatră prețioasă descoperită recent să influențeze piața mondială a pietrelor prețioase. Acest lucru s-a întâmplat cu turmalina Paraiba în anii '90. Dar cazul tanzanitului în anii '60 este și mai intrigant. Tanzanitul, o formă rară violet-albastră a mineralului zoisit, a fost descoperit în 1967 în Tanzania. Africa de Est rămâne singura sursă de tanzanit, iar rezervele sunt extrem de limitate. Rezervele limitate, împreună cu cererea crescută, au dus la prețuri permanent ridicate. Popularitatea enormă a tanzanitului nu este deloc surprinzătoare. Inițial, piatra era cunoscută sub numele mai prozaic de "zoisit albastru". Dar această denumire poate fi ușor înșelătoare, deoarece tanzanitul în stare naturală este rar albastru. În starea sa naturală are o nuanță maronie, iar culoarea violet-albastră se obține printr-un tratament termic ușor. Tanzanitul poate fi destul de delicat și moale în comparație cu alte pietre durabile. De fapt, duritatea tanzanitului este foarte apropiată de cea a smaraldului, 6,5-7 pe scara Mohs, iar clivajul său este scăzut. Pietrele prețioase tanzanit de înaltă calitate, certificate, pot fi vândute la prețuri de până la 1.200 de dolari pe carat, în special pentru pietrele mari și de calitate superioară. Tanzanitul este foarte rar, iar cererea sa a stimulat vânzările, precum și manipularea pieței în ultima vreme. Tanzanitul a fost lansat pentru prima dată pe piață cu ajutorul "Tiffany", care i-au dat noul nume "tanzanit" și au început o campanie publicitară amplă în 1969. "Tiffany" a arătat un mare entuziasm și sprijin pentru tanzanit când Henry Platt, nepotul lui Louis Comfort Tiffany, a descris tanzanitul ca "cea mai frumoasă piatră albastră descoperită în peste 2.000 de ani." Popularitatea tanzanitului a crescut nu doar datorită succesului său pe piață, ci și datorită pietrei în sine. De fapt, tanzanitul este mult mai rar decât diamantul, iar exemplarele mari și de înaltă calitate devin tot mai greu de găsit, pe măsură ce raritatea tanzanitului continuă să crească. Vânzările de succes ale tanzanitului, combinate cu rezervele limitate, au dus la prețuri uimitoare pe piața pietrei prețioase. Dar prețurile au atins noi culmi în jurul anului 1997, când un grup de investitori sud-africani a intrat în exploatarea tanzanitului, cumpărând o concesiune minieră numită Blocul V. Ei și-au numit compania "Tanzanit One" și au încercat să aplice ceea ce au învățat de la De Beers: să controleze și să influențeze cât mai mult din piața de aprovizionare, investind totodată sume mari pentru a construi o bază de consumatori cu cunoștințe, deși adesea greșit înțelese. "Tanzanit One" a avut ideea de a vinde tanzanitul ca piatră de naștere. Acesta fusese deja adăugat ca piatră de naștere alternativă pentru luna decembrie de către Asociația Americană a Comerțului cu Pietre Prețioase în 2002. Dar "Tanzanit One" dorea o recunoaștere mai mare – voiau ca tanzanitul să fie oferit fiecărui copil la naștere, indiferent de lună, invocând motto-ul: "Născut cu tanzanit", făcând legătura cu obiceiurile tribale ale masailor la naștere. Putem doar spera că consumatorul obișnuit va rezista acestei tactici comerciale a "Tanzanit One" și va aprecia tanzanitul pentru frumusețea sa naturală. Tanzanitul are cu siguranță locul său printre iubitorii de pietre colorate. Conform previziunilor, minele din nordul Tanzaniei vor fi epuizate în aproximativ 15 ani, așa că cu siguranță merită să investiți în tanzanit acum; în special în pietre mari, de înaltă calitate și strălucitoare de tanzanit.