Alexandrit

Alexandritul este o variație foarte rară, care își schimbă culoarea, a mineralului Crisoberil, împreună cu „verii” săi – Crisoberilul galben transparent și Crisoberilul – Ochi de Pisică. Raritatea excepțională a alexandritului se datorează compoziției sale chimice; acesta se formează doar atunci când aluminiul și beriliul se combină cu elemente precum fierul, titanul și, cel mai important, cromul – responsabil pentru schimbarea culorii, element care este foarte rar întâlnit în natură. De fapt, întreaga raritate a acestui mineral se datorează acestei serii de evenimente – elementul rar crom trebuie să fie prezent în același loc cu elemente precum beriliul și aluminiul, toate acestea în condiții potrivite pentru cristalizare. Alexandritul are o duritate de 8,5 pe scara Mohs. Este unul dintre cei mai duri minerali folosiți în bijuterii, ceea ce îl face potrivit pentru purtare zilnică și nu necesită îngrijiri speciale pentru a fi savurat pe deplin. Alexandritul este verde sau verde-albăstrui la lumina zilei și își schimbă culoarea în roșu sau violet sub lumină artificială (becuri cu filament incandescent). Deoarece toți alexandriții sunt pietre extrem de frumoase, evaluarea lor depinde mult și de modul în care își schimbă culoarea, precum și de intensitatea și contrastul acestor culori. La majoritatea alexandriților se observă incluziuni, dar acestea nu afectează în mod deosebit frumusețea pietrei. Alexandritul a fost numit după țarul rus Alexandru al II-lea, deoarece se crede că a fost descoperit pentru prima dată în Rusia, în ziua de naștere a țarului. Alexandritul a fost descoperit în Ural, Rusia, în anul 1830 și inițial a fost numit „diaphanite”, o combinație a două cuvinte grecești: di – doi și phan – apariție. Când oxidul de crom înlocuiește o parte din aluminiu în alexandrit, devine posibilă celebra schimbare a culorilor. Pe lângă schimbarea caracteristică de la verde la roșu, unii alexandriți își schimbă culoarea de la galben-verzui la roșu zmeuriu. De asemenea, la unii alexandriți, foarte rar, poate fi observat și celebrul efect „ochi de pisică”. În timp ce crisoberilul „ochi de pisică” este destul de cunoscut și căutat, și variația de alexandrit, atunci când este prelucrată ca cabochon, poate produce același efect. Institutul Smithsonian din SUA deține în colecția sa cel mai mare alexandrit rusesc cunoscut, cântărind nu mai puțin de 66 de carate! Alexandritul este piatra lunii iunie. Zăcăminte de alexandrit se găsesc în Ural (Rusia), Brazilia, Sri Lanka, Canada, Madagascar, India.